" Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi... jertfa."
Asa imi voi incepe povestea mea de dragoste... povestea care nu s-a sfarsit si care continua si astazi... si va continua pentru totdeauna... pana cand moartea ne va desparti...
Stiu ca suna a fantasmagorie sau a text de adolescent indragostit care este prins in mare "valtoare a vietii"... dar nu e asa! Poate ca este adevarat ce se scrie in carti... si cred... cand aud ca exista sufletul pereche... ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt... nu trebuie decat sa-l cauti ... sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea... caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa... iar aceasta clipa poate fi exact acea privire! TRIST... sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa... sau nu ii acorda atentia necesara!
Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala... dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti... este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura... "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
Stiu ca suna a fantasmagorie sau a text de adolescent indragostit care este prins in mare "valtoare a vietii"... dar nu e asa! Poate ca este adevarat ce se scrie in carti... si cred... cand aud ca exista sufletul pereche... ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt... nu trebuie decat sa-l cauti ... sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea... caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa... iar aceasta clipa poate fi exact acea privire! TRIST... sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa... sau nu ii acorda atentia necesara!
Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala... dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti... este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura... "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
Frunzele plang
Este toamna.Vantul se rataceste printre crengile aplecate ale pomilor,purtand usor spre asfintit frunzele ruginii.Se rotesc in jocul lor nebun,se prind una de alta si zbor spre ultimele raze de lumina trandafirie care inunda vazduhul.
Cateva se pierd,indreptandu-se ademenite de parfumul gutuielor azurii sau de cel al ultimelor petale de tranafir care bucura gradina cu o imagine a gingasiei.Rosul florilor se pierde in covorul asternut pentru ceremonia de adio a gradinii peste care se scufunda linistea inmarmuritoare. Petalele lui aproape vestejite inca se mai lupta cu vantul.
Ultimele raze de soare pier incet,incet…Frunzele trec din gradina cu flori,in livada,unde cele din urma fructe se lasa mangaiate de slabita aura de lumina si caldura.
In surdina rasuna ecoul simfoniei produse de vantul care stapunge in navala sa nebuna crengile uscate si dezgolite ale copacilor care-si plang de mila lasandu-si coroana imbatranita spre asternutul moale si scanteietor al pamantului.
Frunzele se ridica din ce in ce mai sus,astfel incat pot vedea cantaretii plecand spre un alt taram,la un alt stapan care sa le asculte trilurile inchinare naturii.Trec pe rand stoluri de pasari care inalta cerului un cantec de adio.In urma lor o ploaie de lacrimi izbugneste iar vazduhul intunecat arunca sabii de lumina catre pamantul inmarmurit.
Vantul se coboara si el cu repeziciune,prabusind frunzele spre covorul pieirii.Vazand cum totul s-a terminat,frunzele isi dau seama de soarta ce-au sa urmaze si incep si ele a uda pamantul cu lacrimi.In urma lor,sufletul unui poet isi rataceste privirea spre vazduh ,iar inima ii suspina pentru ca a inteles de ce frunzele plang.
Cateva se pierd,indreptandu-se ademenite de parfumul gutuielor azurii sau de cel al ultimelor petale de tranafir care bucura gradina cu o imagine a gingasiei.Rosul florilor se pierde in covorul asternut pentru ceremonia de adio a gradinii peste care se scufunda linistea inmarmuritoare. Petalele lui aproape vestejite inca se mai lupta cu vantul.
Ultimele raze de soare pier incet,incet…Frunzele trec din gradina cu flori,in livada,unde cele din urma fructe se lasa mangaiate de slabita aura de lumina si caldura.
In surdina rasuna ecoul simfoniei produse de vantul care stapunge in navala sa nebuna crengile uscate si dezgolite ale copacilor care-si plang de mila lasandu-si coroana imbatranita spre asternutul moale si scanteietor al pamantului.
Frunzele se ridica din ce in ce mai sus,astfel incat pot vedea cantaretii plecand spre un alt taram,la un alt stapan care sa le asculte trilurile inchinare naturii.Trec pe rand stoluri de pasari care inalta cerului un cantec de adio.In urma lor o ploaie de lacrimi izbugneste iar vazduhul intunecat arunca sabii de lumina catre pamantul inmarmurit.
Vantul se coboara si el cu repeziciune,prabusind frunzele spre covorul pieirii.Vazand cum totul s-a terminat,frunzele isi dau seama de soarta ce-au sa urmaze si incep si ele a uda pamantul cu lacrimi.In urma lor,sufletul unui poet isi rataceste privirea spre vazduh ,iar inima ii suspina pentru ca a inteles de ce frunzele plang.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu