" Capricioasă ca vremea de toamnă, astfel sunt eu în ultima vreme. Mă trezesc gandindu-ma la plimbări prin parc, cu sotul meu de mana. Vreau povești de iubire și surprize nemaiîntâlnite.Sunt capricioasă ca vremea de toamnă.! Trebuia s-o spun și pe asta "
vineri, 10 februarie 2012
mi-e dor de mana ta cuprinsa de mana mea...de sufletul meu care tresarea cand te vedea
Nu a fost nevoie să te aştept la ora fixată. Întreaga fiinţă-mi era invadată de visele rebele care printre lacrimile toamnei deveneau cuvinte inocente ce le aşterneam pe hârtie la miez de noapte.
M-ai rugat să definesc iubirea ascunsă printre stelele care nu dor, care nu mor…. , şi să-ţi mai spun, dacă e timp, despre culoarea cerului care, într-o secundă, a devenit nespus de cenuşiu…
Doamne, câte trebuie să fac pentru iubire! Am atins cerul. cu timiditate, fără să-nţeleg eul iubirii între “a fi” şi “a nu fi”, deşi, lacrima mea devenită lacrima iubirii, a alunecat nepăsătoare spre mâine. “De ce?” ai să mă întrebi. Nici o clipă nu e asemănătoare cu cea de azi, nici un apus de soare nu e mai indecis ca fărâma de iubire ce se strecoară printre clipele prezentului, obosit şi el de atâtea aşteptări.Iubirea obosită, rănită de frunzele de octombrie ce mi-au umplut sufleul, aşteaptă pe trecătorul grăbit spre mai bine.
da, voi iubi mereu
De nui dragoste ce simpt,de ce doare asa cumplit,de ce imi sfasie sufletul la infinit? Iar inima-mi sarmana de al tau nume,il rosteste la infinit. Mi se zbate inima in piept nebuna si nu se mai opreste. Iara ochi mei beti de lacrimi ce curg intruna,acum au secat caci au vazut in fata lor,chipul tau frumos fecior. Of doamne de ce atatea lacrimi,de ce atata dor,intrun suflet ce dor. De nui dragoste,de ce ma pierd asa usor si inima-mi saraca incet sa oprit la al tau chip frumos divin. Iara ochi mei beti de al tau chip nu mai zic nimic. Naturai moarta fara al tau suras de copil
Te simpt precum o adiere,ce sufletul mil infioara. Te simpt ca o lumina,cen viata mea coboara. Te simpt ca o ploaie rece,din timpul unei veri. Te simpt in inima si gand,si suspin la a ta chemare. Ma doare sufletul si plang,arzand de nerabdare sati vad ai tai oki de inger iubit si sa simpt a ta inbratisare
Atat! Sa mor asi vrea,sa nu mai simpt dragostea. Sa uit de toate,tristetea in adancul meu se zbate. Si sa uit durerea mea,viata mea incet sub a ta privire moare. Sufletul mie uscat de atata jale amare. Lacrimi ferbinti imi acopera oki,cand noaptea la stele stau si privesc,iara somnul-mi departe si nu pot sa mil apropri,si doar la tine stau si ma gandesc. Iara mis zorile reci zilele sumbre fara a tale cuvinte dulci ce stau acum si ma privesc,ofelinduma sub a ta privire nezecand nimic
Nu stiu teai inchis in tine. Parca tie frica de ceva. Uneori simpt ca tie frica de iubirea mea. Fulgi mari de zapada,se lovesc de fereastra mea. Si simpt clipe de amintiri cemi trec prin gand. Eram singuri in casa si sub paturi ne inghimuiam asa si dragostea ne incalzea. Azi te feresti sa nu gresesti. Dar degeaba eviti sa nu pacatuiesti. Ochi iti sant ca cea mai minunata stea si zambetul tau e ca soarele ce straluceste in viata mea si sarutul tau e ca merea ce iasi mai cere lui dumnezeu decat ramai langa mine mereu.
Esti cea mai frumoasa fata esti sufletul meu. Te vreau langa mine o data sa te iubesc mereu,un trandafir de domnisoara o raza de soare ce va ramane in sufletul meu. Privirea ta ma cauta,inima o simpt tot mai tare. Caci chipul tau frumos si bland mia aduce bucuri,la pieptul tau vreau sa plang,si in brate sa ma ti,si langa tine zi de zi sa ma trezesc ca o floare. Si in inima mea vei fi mereu chip dumnezeiesc. De cand te stiu parca sant nebun si inima ma doare. Asi vrea sa urlu si sa spun cat demult te iubesc.
Dulce inger,imi pare rau ca aripile in zbor te leam zdrobit,si inima team smulso din al tau dulce piept. Si sufletu-ti,vise,dorinte pe toate ti leam ucis. O greseala a fost deajuns ca tu spatele sg mil intorci. Ai vrut sa ma iubesti. Dar sentimentul de iubire in suflet ti lam rupt. Acum privirea ta in adancuri e tulburata. Team otravit a tale vise, ganduri si trairea langa mine deo viata acum sa stins. Privirea ta acum e moarta,si ochi tai stinsi sau pierdut in clipirea vremurilor de demult. Pasul tau nencetat greuoi merge nemai urmand nici un vis,sin minte ratacind si cautand ceva frantari din amintiri. Din adancul sufletului acum iti cer sa ma erti cu greu si teama ca tu sa nu ma refuzi.
Te simpt precum o adiere,ce sufletul mil infioara. Te simpt ca o lumina,cen viata mea coboara. Te simpt ca o ploaie rece,din timpul unei veri. Te simpt in inima si gand,si suspin la a ta chemare. Ma doare sufletul si plang,arzand de nerabdare sati vad ai tai oki de inger iubit si sa simpt a ta inbratisare
Atat! Sa mor asi vrea,sa nu mai simpt dragostea. Sa uit de toate,tristetea in adancul meu se zbate. Si sa uit durerea mea,viata mea incet sub a ta privire moare. Sufletul mie uscat de atata jale amare. Lacrimi ferbinti imi acopera oki,cand noaptea la stele stau si privesc,iara somnul-mi departe si nu pot sa mil apropri,si doar la tine stau si ma gandesc. Iara mis zorile reci zilele sumbre fara a tale cuvinte dulci ce stau acum si ma privesc,ofelinduma sub a ta privire nezecand nimic
Nu stiu teai inchis in tine. Parca tie frica de ceva. Uneori simpt ca tie frica de iubirea mea. Fulgi mari de zapada,se lovesc de fereastra mea. Si simpt clipe de amintiri cemi trec prin gand. Eram singuri in casa si sub paturi ne inghimuiam asa si dragostea ne incalzea. Azi te feresti sa nu gresesti. Dar degeaba eviti sa nu pacatuiesti. Ochi iti sant ca cea mai minunata stea si zambetul tau e ca soarele ce straluceste in viata mea si sarutul tau e ca merea ce iasi mai cere lui dumnezeu decat ramai langa mine mereu.
Esti cea mai frumoasa fata esti sufletul meu. Te vreau langa mine o data sa te iubesc mereu,un trandafir de domnisoara o raza de soare ce va ramane in sufletul meu. Privirea ta ma cauta,inima o simpt tot mai tare. Caci chipul tau frumos si bland mia aduce bucuri,la pieptul tau vreau sa plang,si in brate sa ma ti,si langa tine zi de zi sa ma trezesc ca o floare. Si in inima mea vei fi mereu chip dumnezeiesc. De cand te stiu parca sant nebun si inima ma doare. Asi vrea sa urlu si sa spun cat demult te iubesc.
Dulce inger,imi pare rau ca aripile in zbor te leam zdrobit,si inima team smulso din al tau dulce piept. Si sufletu-ti,vise,dorinte pe toate ti leam ucis. O greseala a fost deajuns ca tu spatele sg mil intorci. Ai vrut sa ma iubesti. Dar sentimentul de iubire in suflet ti lam rupt. Acum privirea ta in adancuri e tulburata. Team otravit a tale vise, ganduri si trairea langa mine deo viata acum sa stins. Privirea ta acum e moarta,si ochi tai stinsi sau pierdut in clipirea vremurilor de demult. Pasul tau nencetat greuoi merge nemai urmand nici un vis,sin minte ratacind si cautand ceva frantari din amintiri. Din adancul sufletului acum iti cer sa ma erti cu greu si teama ca tu sa nu ma refuzi.
Oameniii intotdeauna au avut aceasta problema, de a nu pretui ceea ce au.
Nu destainui prietenului tau toate secretele vietii tale...se poate ca intr-o zi sa-ti devina dusman! ... Nu face dusmanului tau tot raul pe care i-l poti face...se poate ca intr-o zi sa-ti devina prieten!
Sa ceri canturi de iubire...sa-ti doresti cu foc sa fii iubit...sa fii o flacara arzanda-n lume...asta-si doresc toti pe-acest pamant.Dar cu cat implori iubirea...in genunchi ii cazi plangand...sa-ti ofere nemurirea...ramane un simplu gand.Dar va veni cand tu nici nu gandesti...si-ti va sadi in suflet focul sferelor ceresti...pana atunci <Speranta> naluca palida cu ochii inocenti...te va duce de mana prin a vietii valuri fierbinti..Stelele n-au disparut,sunt doar ascunse dupa negri nori...e de ajuns doar o firava raza de soare...sa apara iar in toata splendoarea lor..Si razele din ochii tai vor licari adanc in noapte...te vei hrani cu zambete furate...gesturi adorate si sublime soapte...
Luceafarul cu ochii mari,himerici la visare ne imbie...trec rand pe rand reanviati,iubite adorate,cavaleri in straie poleite...dar nu uitati...Vara e cea mai frumoasa poezie.Traim din vise si ne hranim cu amagiri...fantasme dulci ne mangaie in treacat trupul obosit...ce rost mai are sa risipim lacrimi la infinit...din departare ne zambeste iluzia noii iubiri...si ochii ei lucesc atat de straniu in noapte...imi pare ca dispar l-auzul unei soapte...de aceea tac si inima suspina in tacere...astept...si iar astept...pan toata iluzia piere...Un soare virtual apare in fiecare dimineata...o emotie razanda ne incanta cu dulceata...dar rasare si in suflet acel soare minunat...citesc versul tau si...in lumina divina m-am scaldat...Un vis pornit-a acum,pe aripi calatoare...cu lacrimi aninate pe ganduri lucitoare...sa nu fii trist,sa nu te indoiesti...un vis nemuritor in inima mea esti...
Sa ceri canturi de iubire...sa-ti doresti cu foc sa fii iubit...sa fii o flacara arzanda-n lume...asta-si doresc toti pe-acest pamant.Dar cu cat implori iubirea...in genunchi ii cazi plangand...sa-ti ofere nemurirea...ramane un simplu gand.Dar va veni cand tu nici nu gandesti...si-ti va sadi in suflet focul sferelor ceresti...pana atunci <Speranta> naluca palida cu ochii inocenti...te va duce de mana prin a vietii valuri fierbinti..Stelele n-au disparut,sunt doar ascunse dupa negri nori...e de ajuns doar o firava raza de soare...sa apara iar in toata splendoarea lor..Si razele din ochii tai vor licari adanc in noapte...te vei hrani cu zambete furate...gesturi adorate si sublime soapte...
Luceafarul cu ochii mari,himerici la visare ne imbie...trec rand pe rand reanviati,iubite adorate,cavaleri in straie poleite...dar nu uitati...Vara e cea mai frumoasa poezie.Traim din vise si ne hranim cu amagiri...fantasme dulci ne mangaie in treacat trupul obosit...ce rost mai are sa risipim lacrimi la infinit...din departare ne zambeste iluzia noii iubiri...si ochii ei lucesc atat de straniu in noapte...imi pare ca dispar l-auzul unei soapte...de aceea tac si inima suspina in tacere...astept...si iar astept...pan toata iluzia piere...Un soare virtual apare in fiecare dimineata...o emotie razanda ne incanta cu dulceata...dar rasare si in suflet acel soare minunat...citesc versul tau si...in lumina divina m-am scaldat...Un vis pornit-a acum,pe aripi calatoare...cu lacrimi aninate pe ganduri lucitoare...sa nu fii trist,sa nu te indoiesti...un vis nemuritor in inima mea esti...
De multă vreme ochii mei nu mai cunoscuseră lacrima...
Lacrima nu-mi mai poate urca în ochi, Ca lumii întregi durerea amară să-și cânte. Rămâne doar o clipă, tremurândă, Se-ntoarce apoi în lumea ei, În noaptea-i tainică și-adâncă, Pe veci acolo să se-ngroape... De multă vreme ochii mei nu mai cunoscuseră lacrima... de tristețe, dar nici de bucurie... Acum însă au devenit asemenea mării pe care o iubesc... datorită frumuseții ce picură din SUFLETUL TAU... Îți mulțumesc!!!
Nu-mi trebuie o zi anume ca sa-mi deschid inima, nu-mi trebuie soare pe cer ca sa-ti vad zambetul, nu-mi trebuie luna ca sa fiu fericit ESTI DE AJUNS TU! Te am aici, in suflet si cand imi lipseste ceva trebuie doar sa ma gandesc la tine! Pentru ca impreuna.
Nu trebuie să uităm niciodată că merităm tot ce este mai frumos pe lume, nu trebuie să uităm că merităm să fim iubite, protejate. Vine o zi când totul se sfârșește și iți dorești să-ți regăsești sufletul pereche, cineva care să-ți ofere ce ai avut dar de care te-ai dezobișnuit: tandrețe, iubire. Te întrebi mirată ce ai făcut să meriți tot ceea ce îți oferă... raspunsul ar trebui sa fie simplu: "femeia merită să fie iubită". Mi se pare atât de normal să primești iubire, să ți se spună că ești frumoasă, să fi ascultată. Uităm efectiv cum e să fim iubite. Nu vreau un bărbat ideal, nu vreau un bărbat perfect. Vreau un bărbat care să mă iubească, un bărbat care să știe că o femeie trebuie și merită să fie iubită. Putem rescrie oare iubirea din cenușa amintirilor?
Lacrimile... să curgă, să nu curgă? Prima lacrimă și-a amintit de trecut... aproape că a ars. Următoarea și-a amintit că omul uită repede ceea ce-l doare și a zâmbit amintirilor frumoase, risipind fierbințeala celei dintâi. Lacrimile care au urmat au fost simțire, au fost strigat din trecut, o nostalgie după... un strigăt disperat de aducere aminte și un semn ciudat că incă te mai ai. După ploaia de lacrimi se anunță vreme bună, un soare puternic, optimism și speranță intensă. Parcă e întotdeauna mai liniste după potopul de lacrimi ...
plange si ploaia
Nu sunt lacrimile mele,
e ploaia ce se-aşterne-n perle.
Nimeni nu o ascultă
şi cade tristă, abătută,
plânge prin noi, în şoapte
se ascunde-n noapte.
Mă atinge cu buzele
şi îmi plâng iar frunzele.
Mai cade o frunză... A mai căzut o frunză.
Plouă cu mine, plouă cu tine. Plouă cu suflete arse, plouă cu amintiri. Plouă cu veri senine, de soare cald şi blând, plouă cu ierni înfrigurate.
Nu mai privi înapoi. E prea târziu. Dar... trebuie să recunosc că mi-e dor. Mi-e dor de glumele matinale, de dimineţile târzii, de asfinţitul nostru. Mi-e dor de noi.
Îmi îngrop faţa în tricoul tău albastru. Inspir adânc. Şi iar, şi iar, până simt că nu mai pot. Dau drumul lacrimilor. Le las să cadă pe pământul rece.
Nu mai sunt eu. Am uitat să mai fiu eu.
Sufletul îmi vibrează la fiecare frunză căzută. Nu am parte de un 3 octombrie prea fericit. Viaţa în sine nu e prea frumoasă de când ai plecat.
Ce sunt eu? Un om singurând. Şi, poate... cineva care te-a iubit. Şi care va încerca să te uite.
Alerg din ce în ce mai repede, amintindu-mi brusc că nu voi prinde niciodată aripi, că nu pot zbura. Cel puţin, nu la propriu.
Aş fi făcut orice pentru tine. Ce înseamnă orice? Înseamnă totul. Nu... "Totul" e doar un adverb cantitativ - opusul lui "nimic".
Ce-ncet se scurg secundele! Parcă timpul s-ar opri, şi asta doar în defavoarea mea.
Începe să bată vântul. Mai cade o frunză...
"Vrei să zbor? Nu, nici măcar tu nu mă poţi ajuta..."
Pe retină am doar imaginea ta. Obsesie. Nu, nu obsesie. Dragoste.
Tu ai ales. Ai ales să fii ultimul vers din poezia mea, ultima notă a cântecului, ultima frunză căzută sau ultima picătură de ploaie. Ai ales să fii el sau ea... dar niciodată tu.
Au trecut ani, s-au risipit iubiri. Uneori am vrut să alung şi amintirile frumoase, în speranţa că voi putea şterge odată cu ele şi cicatricile despărţirii nicicând acceptate, niciodată înţelese. Ce-aş mai fi fără ele? Probabil, un suflet dezrădăcinat.
Mi-ar plăcea să te întorci, aşa cum te rog mereu. În fiecare e-mail, în fiecare vis. Frunzele plâng.
Mai cade o frunză... A mai căzut o frunză.
Nu mai privi înapoi. E prea târziu. Dar... trebuie să recunosc că mi-e dor. Mi-e dor de glumele matinale, de dimineţile târzii, de asfinţitul nostru. Mi-e dor de noi.
Îmi îngrop faţa în tricoul tău albastru. Inspir adânc. Şi iar, şi iar, până simt că nu mai pot. Dau drumul lacrimilor. Le las să cadă pe pământul rece.
Nu mai sunt eu. Am uitat să mai fiu eu.
Sufletul îmi vibrează la fiecare frunză căzută. Nu am parte de un 3 octombrie prea fericit. Viaţa în sine nu e prea frumoasă de când ai plecat.
Ce sunt eu? Un om singurând. Şi, poate... cineva care te-a iubit. Şi care va încerca să te uite.
Alerg din ce în ce mai repede, amintindu-mi brusc că nu voi prinde niciodată aripi, că nu pot zbura. Cel puţin, nu la propriu.
Aş fi făcut orice pentru tine. Ce înseamnă orice? Înseamnă totul. Nu... "Totul" e doar un adverb cantitativ - opusul lui "nimic".
Ce-ncet se scurg secundele! Parcă timpul s-ar opri, şi asta doar în defavoarea mea.
Începe să bată vântul. Mai cade o frunză...
"Vrei să zbor? Nu, nici măcar tu nu mă poţi ajuta..."
Pe retină am doar imaginea ta. Obsesie. Nu, nu obsesie. Dragoste.
Tu ai ales. Ai ales să fii ultimul vers din poezia mea, ultima notă a cântecului, ultima frunză căzută sau ultima picătură de ploaie. Ai ales să fii el sau ea... dar niciodată tu.
Au trecut ani, s-au risipit iubiri. Uneori am vrut să alung şi amintirile frumoase, în speranţa că voi putea şterge odată cu ele şi cicatricile despărţirii nicicând acceptate, niciodată înţelese. Ce-aş mai fi fără ele? Probabil, un suflet dezrădăcinat.
Mi-ar plăcea să te întorci, aşa cum te rog mereu. În fiecare e-mail, în fiecare vis. Frunzele plâng.
Mai cade o frunză... A mai căzut o frunză.
ma doare...
Ma doare si totusi nu ajung la tine
Ma prapusesc intrand in infernul de suspine
Nici vantul nu mai poate alunga aceasta suferinta
Ma gandesc la tine si te viser cu intreaga-mi fiinta!
A iubi inseamna a darui mereu, pana ce simti ca te stingi. Si totusi, daruind iubire, nu te mistui, ci…traiesti!
Poate ca dragostea mea nu e suficienta sa acopere marea sau infinitul ceresc, insa faptul ca e atat de intensa si mereu gata sa faca sacrificii peste puterile unei fiinte o face sa fie ceva unic si dedicat doar persoanei care ar putea sa o pretuiasca in toata splendoarea sa… e greu sa exprimi toate aceste senzatii oferite de nobilul sentiment al iubirii… e greu de descris durerea “placuta” provocata de toate indoielile si “de ce-urile” adresate parca in gol… cu toate ca dragostea implica aceasta durere neasemuita niciuneia din maladiile existente pe acest pamant, eu pot spune ca am devenit dependenta de ea, de handicapul femeii indragostite nebuneste de un barbat ciudat, ce lasa tot timpul semne de intrebare in urma si care pare uneori de nestrapuns, ca un iceberg… eu te iubesc asa cum esti si mi-as dori sa iti accept mai multe lucruri ce tie iti fac atat de multa placere, insa vezi tu, uneori ratiunea reuseste sa isi trimita sagetile catre infinitul amoros si cateodata triumfeaza inaintea dragostei… oricum ceea ce este important e faptul ca te iubesc, te iubesc nefiresc de nebuneste!
- Privirea ta ma tulbura, atingerea ta ma infioara, sarutul tau ma zapaceste, iar iubirea ce ti-o port imi da aripi sa visez si sa plutesc deasupra norilor. Iubirea mea pentru tine, dragul meu, este mai inalta decat cerul, mai adanca decat un ocean si mai puternica decat vantul. Tu esti cel care ma face FERICITA si langa tine simt ADEVARATA IUBIRE! Tu esti si vei fi IUBIREA VIETII MELE!
- Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti.
- Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste..
- Sa iubesti inseamna sa doresti in fiecare clipa sa-i auzi glasul…rasul, sa iubesti inseamna sa tremuri de neliniste si sa tresari de bucurie,. .
- Privirea ta ma tulbura, atingerea ta ma infioara, sarutul tau ma zapaceste, iar iubirea ce ti-o port imi da aripi sa visez si sa plutesc deasupra norilor. Iubirea mea pentru tine, dragul meu, este mai inalta decat cerul, mai adanca decat un ocean si mai puternica decat vantul. Tu esti cel care ma face FERICITA si langa tine simt ADEVARATA IUBIRE! Tu esti si vei fi IUBIREA VIETII MELE!
- Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti.
- Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste..
- Sa iubesti inseamna sa doresti in fiecare clipa sa-i auzi glasul…rasul, sa iubesti inseamna sa tremuri de neliniste si sa tresari de bucurie,. .
POVESTE DE CRACIUN
Povestea are ca personaje principale cei trei pastori care au asistat la nasterea micului Iisus. A doua zi dupa nastere, impresionati de conditia a parintilor pruncului, pastorii nu pot sa adoarma si se hotarasc sa le ofere, pe cat posibil, un mic ajutor. Vazand frigul de afara, ei vor sa le daruiasca o pereche incaltari, pentru Iosif, o haina pentru Maria si scutece fine pentru micul Iisus, asa cum ar trebui sa aiba orice nou-nascut.
Dar incercand sa se intoarca la iesle, pastorii nu mai gasesc drumul, nefiind calauziti nici de cantecul ingerilor si nici de steaua din Ajun. Au in fata trei cai, iar fiecare dintre ei porneste pe cate una, crezand ca acela este drumul cel bun. Insa, tot cautandu-l pe Iisus, fiecare pastor gaseste alte persoane nevoiase si le ajuta.
Asa ca ei daruiesc unui mosneag incaltarile, unei batrane, haina groasa pastrata pentru Maria, si unui nou-nascut, ce statea intr-un grajd, in ger, alaturi de parintii lui, scutecele. Ingrijorati ca Iisus si parintii lui au ramas in final fara ajutor, pastorii realizeaza ca, de fapt, au mers pe drumul cel bun....
As vrea sa fiu o stea, sa stralucesc numai pentru tine, sa ma transform in ploaie, sa cad usor peste trupul tau fierbinte, apoi sa ma evapor, s-ajung din nou in cer, sa le zic ingerasilor cat de mult TE IUBESC!
Dragostea noastrã e la fel ca o boalã pe care dacã nu o tratezi se agraveazã si ca orice floare pe care dacã nu o uzi se ofileste Te iubesc!Te iubesc atat de mult,incat as vrea ca timpul sa stea in loc macar o viata.Macar pentr
u noi doi.Esti tot ce mi se putea intampla mai bun pe lume !Te intrebi de ce ?De ce pe tine ?De unde iubirea asta ?Ti-am trimis zeci de scrisori in care am incercat sa-mi exprim dragostea.Dar cum poti explica dragostea in cuvinte ?Ce este ea ?Ce o declansaza ?De ce ni se intampla ?..De parca ar stii cineva…E...un drog.Un drog al sufletului.Apa,nu e dr
og
.
Aerul,nu e drog.Visele,nu sunt droguri.Si totusi nu poti trai fara ele.Iar dragostea e ca un vis.Ti s-a intamplat vreodata sa visezi ceva atat de frumos,incat dupa ce te-ai trezit sa incerci sa adormi la loc,sa-ti continui visul ?Asa este dragostea.Dar ai reusit vreodata sa-ti continui visul?nu ;asa este si cu dragostea.Dragostea adevarata e unica si nu vine de doua ori.Totusi dragostea nu este doar vis si suflet.Din dragoste te schimbi.Fizic si psihic.Parca vezi lumea cu alti ochi.Vezi lucruri minunate pe langa treceai poate zilnic si nu le vedeai.Lumea e mai buna,florile miros parca mai tare,pasarile canta mai frumos.Parca sunt in extaz!Dragostea e cel mai puternic drog!Iar cand iubesti esti atat de sensibil la tot ceea ce te inconjura.Nu te mai poti concentra la nimic.Ti-e dor de toate lucrurile frumoase pe care le-ai facut sau nu.De mirosul ierbii proaspat cosite.De gustul apei de mare.De cantecul greierilor.De dormitul sub stelele aprinse…Si pot vorbi la nesfarsit…Asta este dragostea mea pentru tine!
Insa nu mi-ar ajunge o viata intreaga sa-ti dovedesc….Esti apa mea,aerul meu,visul meu,Ingerul meu pazitor !Te ador !Te iubesc atat de mult incat am vrut sa renunt la tine.Mi-am zis ca meriti ceva mai bun.Poti fi mai fericita.Am auzit o parte din visele tale.Si m-am gandit ca eu nu ti le voi putea implini vreodata.Apoi m-am gandit ca si eu am vise.Pe care nu mi le voi putea indeplini vreodata.Dar nu asta este viata ?Fara vise :ca vei face ceva ;ca vei ajunge cineva ;ca vei ajunge undeva,parca nu ai pentru ce trai.Si dragostea mea a fost un vis.Si acum e realitate.Si-atunci de ce nu s-ar implini si visele tale ?De ce nu as lupta restul vietii incercand sa ti le indeplinesc ?Apoi brusc,am simtit o frica teribila.Daca eu simt si gandesc asa,ce s-ar intampla cu mine daca timpul nostru se v-a sfarsi ?Deja ti-am dat sufletul si inima mea.
Voi fi fericit daca si tu vei fi fericita ?Sau asa imi voi minti inima?...caci daca adomi din nou nu-ti mai continui visul.Nu cred ca voi mai iubi vreodata.N-as mai avea cu ce.Caci nu mai am inima si suflet.Ti le-am daruit tie.Pentru totdeauna.Si in incercarea mea de a explica dragostea,ti-am spus tot ce simt,tot ce sunt.Iar acum mi-e teama ca stiind tot,romantismul,misterele si visele nu-si mai au farmecul.Acum sufletelul meu este la tine.Si il poti zdrobi fie si cu o vorba spusa la intamplare.Cred ca l-am aruncat in bratele tale si din disperarea ca te-as putea pierde.Dar tu inca nici nu esti a mea.Iar acum ca ti-am zis atat de multe,atat de repede,cu ce arme sa mai lupt ?
Stii,e foarte greu sa joci fotbal singur.Tu driblezi,tu sutezi,tu aperi.Si daca dai gol,cine castiga ?Si cine pierde ?TU !Cand joci singur nu poti gastiga.Dragostea e singurul joc in care daca joci singur,pierzi.Dar daca inima asa m-a indrumat,am gresit eu oare ca ti-am spus tot ce simt ?Acum te simti obligata sa decizi ceva.Nu asta am vrut.Vreau sa te castig.Vreau sa te merit.Vreau sa ma iubesti.Vreau sa fii fericita.Acum mingea e la tine.Si asteptarea asta ma chinuie.Fizic si psihic.
u noi doi.Esti tot ce mi se putea intampla mai bun pe lume !Te intrebi de ce ?De ce pe tine ?De unde iubirea asta ?Ti-am trimis zeci de scrisori in care am incercat sa-mi exprim dragostea.Dar cum poti explica dragostea in cuvinte ?Ce este ea ?Ce o declansaza ?De ce ni se intampla ?..De parca ar stii cineva…E...un drog.Un drog al sufletului.Apa,nu e dr
og
.
Aerul,nu e drog.Visele,nu sunt droguri.Si totusi nu poti trai fara ele.Iar dragostea e ca un vis.Ti s-a intamplat vreodata sa visezi ceva atat de frumos,incat dupa ce te-ai trezit sa incerci sa adormi la loc,sa-ti continui visul ?Asa este dragostea.Dar ai reusit vreodata sa-ti continui visul?nu ;asa este si cu dragostea.Dragostea adevarata e unica si nu vine de doua ori.Totusi dragostea nu este doar vis si suflet.Din dragoste te schimbi.Fizic si psihic.Parca vezi lumea cu alti ochi.Vezi lucruri minunate pe langa treceai poate zilnic si nu le vedeai.Lumea e mai buna,florile miros parca mai tare,pasarile canta mai frumos.Parca sunt in extaz!Dragostea e cel mai puternic drog!Iar cand iubesti esti atat de sensibil la tot ceea ce te inconjura.Nu te mai poti concentra la nimic.Ti-e dor de toate lucrurile frumoase pe care le-ai facut sau nu.De mirosul ierbii proaspat cosite.De gustul apei de mare.De cantecul greierilor.De dormitul sub stelele aprinse…Si pot vorbi la nesfarsit…Asta este dragostea mea pentru tine!
Insa nu mi-ar ajunge o viata intreaga sa-ti dovedesc….Esti apa mea,aerul meu,visul meu,Ingerul meu pazitor !Te ador !Te iubesc atat de mult incat am vrut sa renunt la tine.Mi-am zis ca meriti ceva mai bun.Poti fi mai fericita.Am auzit o parte din visele tale.Si m-am gandit ca eu nu ti le voi putea implini vreodata.Apoi m-am gandit ca si eu am vise.Pe care nu mi le voi putea indeplini vreodata.Dar nu asta este viata ?Fara vise :ca vei face ceva ;ca vei ajunge cineva ;ca vei ajunge undeva,parca nu ai pentru ce trai.Si dragostea mea a fost un vis.Si acum e realitate.Si-atunci de ce nu s-ar implini si visele tale ?De ce nu as lupta restul vietii incercand sa ti le indeplinesc ?Apoi brusc,am simtit o frica teribila.Daca eu simt si gandesc asa,ce s-ar intampla cu mine daca timpul nostru se v-a sfarsi ?Deja ti-am dat sufletul si inima mea.
Voi fi fericit daca si tu vei fi fericita ?Sau asa imi voi minti inima?...caci daca adomi din nou nu-ti mai continui visul.Nu cred ca voi mai iubi vreodata.N-as mai avea cu ce.Caci nu mai am inima si suflet.Ti le-am daruit tie.Pentru totdeauna.Si in incercarea mea de a explica dragostea,ti-am spus tot ce simt,tot ce sunt.Iar acum mi-e teama ca stiind tot,romantismul,misterele si visele nu-si mai au farmecul.Acum sufletelul meu este la tine.Si il poti zdrobi fie si cu o vorba spusa la intamplare.Cred ca l-am aruncat in bratele tale si din disperarea ca te-as putea pierde.Dar tu inca nici nu esti a mea.Iar acum ca ti-am zis atat de multe,atat de repede,cu ce arme sa mai lupt ?
Stii,e foarte greu sa joci fotbal singur.Tu driblezi,tu sutezi,tu aperi.Si daca dai gol,cine castiga ?Si cine pierde ?TU !Cand joci singur nu poti gastiga.Dragostea e singurul joc in care daca joci singur,pierzi.Dar daca inima asa m-a indrumat,am gresit eu oare ca ti-am spus tot ce simt ?Acum te simti obligata sa decizi ceva.Nu asta am vrut.Vreau sa te castig.Vreau sa te merit.Vreau sa ma iubesti.Vreau sa fii fericita.Acum mingea e la tine.Si asteptarea asta ma chinuie.Fizic si psihic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)