Nu sunt lacrimile mele,
e ploaia ce se-aşterne-n perle.
Nimeni nu o ascultă
şi cade tristă, abătută,
plânge prin noi, în şoapte
se ascunde-n noapte.
Mă atinge cu buzele
şi îmi plâng iar frunzele.
" Capricioasă ca vremea de toamnă, astfel sunt eu în ultima vreme. Mă trezesc gandindu-ma la plimbări prin parc, cu sotul meu de mana. Vreau povești de iubire și surprize nemaiîntâlnite.Sunt capricioasă ca vremea de toamnă.! Trebuia s-o spun și pe asta "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu