Lacrima nu-mi mai poate urca în ochi, Ca lumii întregi durerea amară să-și cânte. Rămâne doar o clipă, tremurândă, Se-ntoarce apoi în lumea ei, În noaptea-i tainică și-adâncă, Pe veci acolo să se-ngroape... De multă vreme ochii mei nu mai cunoscuseră lacrima... de tristețe, dar nici de bucurie... Acum însă au devenit asemenea mării pe care o iubesc... datorită frumuseții ce picură din SUFLETUL TAU... Îți mulțumesc!!!
Nu-mi trebuie o zi anume ca sa-mi deschid inima, nu-mi trebuie soare pe cer ca sa-ti vad zambetul, nu-mi trebuie luna ca sa fiu fericit ESTI DE AJUNS TU! Te am aici, in suflet si cand imi lipseste ceva trebuie doar sa ma gandesc la tine! Pentru ca impreuna.
Nu trebuie să uităm niciodată că merităm tot ce este mai frumos pe lume, nu trebuie să uităm că merităm să fim iubite, protejate. Vine o zi când totul se sfârșește și iți dorești să-ți regăsești sufletul pereche, cineva care să-ți ofere ce ai avut dar de care te-ai dezobișnuit: tandrețe, iubire. Te întrebi mirată ce ai făcut să meriți tot ceea ce îți oferă... raspunsul ar trebui sa fie simplu: "femeia merită să fie iubită". Mi se pare atât de normal să primești iubire, să ți se spună că ești frumoasă, să fi ascultată. Uităm efectiv cum e să fim iubite. Nu vreau un bărbat ideal, nu vreau un bărbat perfect. Vreau un bărbat care să mă iubească, un bărbat care să știe că o femeie trebuie și merită să fie iubită. Putem rescrie oare iubirea din cenușa amintirilor?
Lacrimile... să curgă, să nu curgă? Prima lacrimă și-a amintit de trecut... aproape că a ars. Următoarea și-a amintit că omul uită repede ceea ce-l doare și a zâmbit amintirilor frumoase, risipind fierbințeala celei dintâi. Lacrimile care au urmat au fost simțire, au fost strigat din trecut, o nostalgie după... un strigăt disperat de aducere aminte și un semn ciudat că incă te mai ai. După ploaia de lacrimi se anunță vreme bună, un soare puternic, optimism și speranță intensă. Parcă e întotdeauna mai liniste după potopul de lacrimi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu