Exteriorul meu ca o scoica

Exteriorul meu este dur ca o scoica,dar sub coaja acestei duritati ,inima mea pastreaza pentru cei ce merita iubiti o singura perla ca o lacrima...mereu vreau sa demonstrez ca pot fi si dura,dar, inima nu ma lasa,si ne manifest iubirea in scurt timp.De aceea sunt iubita cu atata ardoare de barbatul de langa mine...daca n-as exista,totul ar fi pustiu pentru el, sunt totul pentru el...si sunt mandra ca sunt o femeie atat de iubita...

inima noastra pastreaza pentru cei ce merita iubiti o singura perla ca o lacrima

.FEMEIA este visul ce il poarta pe barbat prin nori, e parfumul ce il ameteste mereu...FEMEIA e peste tot in jur: in fulgii de nea, in lumina alba a diminetii, in pustietatea noptii...o femeie poate fi si inger si demon..fara sa arate acest lucru...pentru ca stim sa dominam si sa ne lasam dominate cand trebuie...pentru ca fara o femeie langa el..fie ea mama,sotie,secretara,etc..barbatul nu poate sa supravietuiasca oricat de multe sacrificii ar face...femeia e in spatele lui...ma bucur ca sunt femeie pentru ca femeia insasi inseamna frumusete,sensibilitate,gingasie,fragilitate,mister si vointa de a o lua de la capat oricand...ma bucur ca sunt femeie atunci cand vad ca un barbat intoarce capul pe strada pentru a ma privi mai indelung,ma bucur ca reprezint sexul frumos.

IUBESTE-MA !

Hai! Să mergem pe câmpuri nesfârşite

Amândoi ţinându-ne de mână,

Să bată inimile fără frână

Şi să-ţi ofer iubirile infinite.

 

Hai! Iubeşte-mă şi curge-mi iar prin trup

Să simţi a mele arzătoare buze,

Cum rătăcesc prin a tale bluze

Şi de dragul tău, eu cum încet ţi-o rup.

 

Aroma ta proaspătă de iubire,

În aşternutul alb imaculat,

Împreună cu un  dulce sărutat

Şi a trupurilor clocotire

 

Ne va ţine, doar aprinşi şi-mbrăţişaţi

Dogoritori, contopiţi noi amândoi,

Noaptea toată fost-am unul şi nu doi,

Dar numai la iubire condamnaţi.

 

Hai! Iubito să fi a mea mireasă,

Eu să fiu al tău amant, soţ şi iubit,

Să ne iubim mereu la infinit,

Tu din zi în zi, tot mai frumoasă.

  

As vrea sa-ti scriu cu stele pe cer cat de mult te iubesc,dar din pacate nu exista atatea stele ca sati pot scrie toata dragostea mea !

De dragul tău aştern aceste rânduri

Cu sufletul şi inima amară,

Îndoit, cu mii şi mii de gânduri,

Ce mă stăpânesc azi, în prag de seară.

Frumoasele noastre nopţi de iubire

Când noi ne îmbrăţişam plini de pasiune,

Să fi fost toate numai amăgire?

Sau poate trecătoare slăbiciune.

Când ai uitat de tot ce ne-am promis?

Printre şoaptele noastre aprinse.

Iubirea ta, astăzi unde ţi-ai trimis?

De mi-ai lăsat dorurile nestinse.

Aş vrea ca trupul din nou să ţi-l cuprind,

Cu ochii admirativi să-l tot privesc

Şi vechile patimi să ţi le aprind,

Pentru că n-am încetat să te iubesc.

Sa nu-mi ranesti inima iubirea mea.

Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit ... iti iei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta . 
Acum e tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos … s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. 
Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusete, imagini asa de placute pe care nu am cum sa le uit vreodata. Ma intreb mereu acelasi lucru: de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi…. Daca nu suntem facuti unul pt celalalt ... de ce ne-am intalnit? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost alesul inimii tale… De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai acela care nu are nevoie de el? Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita? 
Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! M-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra...
Imi amintesc primele clipe in care ne-am cunoscut, clipele pe care le-am petrecut … toate acele zile in care mergeam impreuna pe jos pana acasa si povesteam, primele momente petrecute impreuna ca iubiti, nu voi uita primul sarut, clipa cand in brate ne strageam si simteam cum iti batea inima, cum ne alintam si ne sarutam… cat de dulce putea fii sarutul tau… cat de mult imi placeau ochii tai, nasucul tau, gurita ta … cat de mult te iubeam… Imi amintesc tot… acele nopti frumoase, cand ne iubeam amandoi nebuneste la lumina stelelor si ne sarutam ore in sir…cum as putea uita asa ceva… a fost o parte din visul la care am visat o viata intreaga. Pentru moment imi venea sa plang de fericire, credeam ca tu esti persoana pe care am asteptat-o… Am stiut de la bun început ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele. Nu credeam ca distanta dintre noi ne va desparti. Acum vad cu ochii mintii cum m-ai privit pentru ultima data in ochi ... Nu credeam ca ultimul sarut va fi atat de plin de suferinta… 
Imaginea ta îmi apare in minte de multe ori... apari ca un înger, dar esti mult prea sus ca sa te pot atinge... Te uiti la mine cu blândete, îmi zâmbesti ca atunci, si...dispari! 
Acum stiu ca esti fericita, stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva… ca am trait amandoi in acelasi vis… stiu ca am un mod ciudat de a iubi si arata asta … dar pe mine asta ma face sa fiu mai bun, mai intelegator, sper sa nu ajungi sa suferi asa cum sufar eu… 
In sufletul meu va ramane mereu acel sarut dulce cu care mi-ai furat inima… Iar numele tau este scris in inima mea el va ramane acolo pentru todeauna … Vei fii mereu o amintire frumoasa pe care seara de seara o sa mi-o amintesc… un gand care va ramane in mintea mea si in sufletul meu o viata intreaga, pentru ca asa cum ti-am zis ai fost cel mai bun si mai scump sufletel de om pe care l-am intalnit vreodata... alaturi de tine am petrecut cele mai frumoase clipe din viata mea… 
De ce am crezut ca tu esti ingerul pe care mi la trimis Dumnezeu? Ingerul pe care I l-am cerut lui Dumnezeu? Ce te-a facut sa crezi ca nu esti tu persoana care imi apartine? Cateodata noaptea te visez… ca te tin in brate si ca te strang la piept … as face orice sa nu ma mai pot trezi din acel vis frumos… as dormi o viata intreaga pentru ca stiu ca daca deschid ochii si ma uit langa mine Tu nu mai esti … visez ca te voi avea inapoi odata… ca voi retrai acele clipe minunate… in care sa iti mai aud glasul cum imi sopteste “te iubesc”. Visez ca te sarut pe gurita si pe nasuc ca te mangai si te privesc in ochi. Visez ca ne mai trezim amandoi impreuna si ca esti iar in bratele mele… as face orice sa mai retraiesc acele clipe frumoase … 
O singura data in viata gasesti dragostea adevarata… si asta daca ai noroc… eu am gasit-o! Dar Tu ai facut ca sa dispara ! 
Cand am scris aceste randuri mana mea a scris dupa dictarea creierului si a sufletului caci ochii mei nu au mai vazut au fost plini de lacrimi iar inima mea mai avea un pic si inceta sa mai bata, fiecare lacrima care a alunecat pe obrazul meu, a fost o picatura din dragostea enorma pe care am purtat-o pentru tine. Am incercat sa scap de ele dar au ramas in sufletul meu… Vreau sa iti spun ca ti-am scris o scrisoare cu picaturi de lacrimi din sufletul meu iar cu vantul ti-am soptit-o. Am chemat vantul si i-am spus sa te mangaie pentru ca eu nu mai pot … Cand simti o adiere de vant sa stii ca eu am trimis-o peste rauri, peste munti si peste dealuri de dorul tau, ca sa stii ca eu ma mai gandesc la tine din cand in cand ... esti singura persoana pe care nu am reusit s-o uit... desi nu mai suntem impreuna, nu pot sa mi te scot din gand ... vreau sa vi sa-mi stergi lacrimile si sa-mi spui ca ma iubesti... sa ma strangi in brate, te vreau inapoi langa mine... dar stiu ca nu se poate... 
Intr-o zi o picatura de ploaie sau un fulg iti va atinge usor obrazul sau buzele !!!... Nu il alunga pentru ca acela sunt eu ... atingandu-te, mangaindu-te, si soptindu-ti cat de mult te-am iubit … Poate odata imi vei auzi glasul si te vei intoarce la mine… sa iti spun acel cuvant pe care in fiecare zi ti-l spuneam cu gandul, cu fapta sau cu vorba. Acel cuvant care venea din adancul sufletului meu… Acea expresie care ma tulbura… Acel …“Te iubesc”… 

STII TU CE E IUBIREA ?

A fost odata ca niciodata o insula pe care traiau toate sentimentele: fericirea, tristetea, stiinta si multe altele, incluzand iubirea. Intr-o zi toate sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda pe fundul oceanului. Asa ca sentimentele si-au pregatit barcile de plecare. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa pastreze paradisul insulei pana in ultimul moment. Cand insula s-a scufundat aproape toata, Iubirea a decis ca e timpul sa plece. A inceput sa caute pe cineva caruia sa ii ceara ajutor. Tocmai atunci s-a intamplat ca Bogatia trecea pe acolo intr-o barca mare. Iubirea a intrebat: Bogatie, pot veni cu tine pe barca ta? Bogatia a raspuns: Imi pare rau dar este mult aur si argint pe barca mea si nu mai este loc si pentru tine. Atunci Iubirea s-a decis sa intrebe pe Vanitate. Ea a strigat: Vanitate, te rog ajuta-ma. Nu pot sa te ajut, esti uda toata si mi-ai strica frumoasa barca.- spuse Vanitatea. Apoi Iubirea o vazu pe Tristete. Iubirea zise: Tristete, lasa-ma te rog sa merg cu tine. Tristetea a raspuns: Iubire, imi pare rau dar acum simt nevoia sa fiu singura. Apoi Iubirea a vazut pe Fericire. Iubirea a strigat tare :Fericire, ia-ma cu tine te rog. Dar Fericirea se bucura prea tare ca sa mai auda pe Iubire strigand. Atunci Iubirea a inceput sa planga. Tocmai atunci auzi o voce spunand: Vino Iubire, am sa te iau cu mine in barca. Era un batran. Iubirea s-a simtit asa de binecuvantata si s-a bucurat asa de tare incat a uitat sa intrebe pe batran numele. Cand a sosit la mal batranul si-a urmat drumul. Iubirea a realizat cat de mult ii datoreaza acestuia. Atunci a intrebat pe Stiinta si aceasta i-a raspuns: A fost Timpul - ii spuse aceasta. Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva nu m-a ajutat? - a intrebat Iubirea. Stiinta a zambit si cu adanca intelepciune si sinceritate a raspuns: Pentru ca doar Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata e Iubirea.

Am desprins din propria mea viata cea mai frumoasa poveste de Craciun traita vreodata. Am asezat in cuvinte o amintire de pret, petrecuta intr-un an in care sarbatorile au fost bune si blande cu mine si cu dragii mei.

 Ce poate fii mai frumos decat un Craciun petrecut alaturi de cei dragi,in sanul familiei?..cred ca nimic…mi-e dor de Craciunul copilariei mele cu familia adunata in jurul sobei, cu porcul taiat de tata, carnatii (trandafirii) umpluti de mama si placintele bunicii.Sarbatorile de iarna sunt cele mai frumoase! ele ne aduc aminte de copilarie, de cadouri, de linistea si bucuria din sanul familiei, de luminitele din jurul bradului! daca ar fi dupa mine cred ca mi as dori ijn fiecare zi sa fie Craciunul !!! Oricat as fi de suparata aceasta sarbatoare imi aduce in inima si suflet bucuria de a trai ! De acest Craciun voi fi doar cu fiul meu,deoarece sotul meu lucreaza...e trist dar sper ca urmatorul Craciu sa-l petrecem impreuna...