Tu eşti tăcerea credinţelor mele Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine, Cu fiecare cuvânt care te cheamă Cu fiecare surâs ce te aşteaptă. Tu eşti un ochi deschis Spre întunericul sufletului meu, Sub pleoapa căruia se zbat Zvonurile însângerate ale visurilor. Tu eşti poate însuşi dragostea mea Care crede numai în tine, Limpezindu-şi apele În frânturile surâsului tău... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu