Sub razele lunii umbrele încercau sa contureze chipul tau venind catre mine... Noaptea covoare de frunze spre a-mi dezmierda talpile în sarutarile tale... si eu am scrutat cu talpile frunzele asternute în nestire... si m-am bucurat...o parte din ele le-am cules pentru fosnetul toamnei, ca din ele sa ne facem roua de dimineata pentru gânduri curate... Vreau sa le ascultam cântul în notţi de nelinisti di taceri când vânturi vor bate... Esti tu oare, cel cautat prin vise si sperante departe, sau poate doar gândul meu tainic, prins într-o îmbratisare? Nelinistea din zori îmi spune ca tu existi, ca nu intâmplator te visez si strâng amurgurile în brate, iar curcubeul iubirii vibreaza în labirintul noptii... O tacere solemna numai fâlfâitul sec al nelinistei respira în mijlocul noptii nemarginite... Fiinta mea asteptându-te iar sufletul meu se îmbata de atâtea visuri sub umbra noptii... Tu nu te obisnui sa visezi fara mine ! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu