În universul rece al durerii, Am locuit, de când mă ştiu... Necunoscând vreodată fericirea... Şi n-am să cred că,. e aici... în palma mea... Acum, când e aşa târziu... Singurătatea mi-e prietenă de-o viaţă, Aşa probabil e destinul meu, Cu sufletul acoperit de gheaţă, Să rătăcească-n lume trupul meu.. Şi azi, şi mâine, veşnic singură... Doar eu... |
